sâmbătă, 16 martie 2013

A iubi sau a nu iubi???


          Oare cat de greu poti sa gasesti persoana potrivita? Oare cat de des ajungi sa te indragostesti de o persoana care sa fie la randul ei indragostita de tine?
          Totul a inceput acum ceva timp, aproximativ acum un an. Am cunoscut o fata prin intermediul unui prieten. Am vazut-o odata, am vazut-o de doua ori si tot asa fara a vorbi cu ea. In afara faptului ca aveam o oarecare teama, o oarecare timiditate sa vorbesc cu ea, eram si constrans de faptul ca intr-o anumita masura ea vorbea cu prietenul meu (unul dintre cei mai buni). As fi putut sa intru in vorba cu ea si sa ma cert cu prietenul dar, nici la momentul respectiv, nici acum, nu mi se pare o varianta valabila. Am ales sa astept momentul oportun sa fac rost de numarul ei de telefon astfel incat sa nu ma cert cu prietenul meu. Acel moment a venit cand a trebuit sa plec la un job in tara pentru ceva timp. Stiam cand trebuie sa plec. Aveam cu aproximatie o saptamana pana la plecare, timp suficient sa ii cer numarul. Nu a fost suficient din cate am constatat ulterior. Mai aveam o zi pana la plecare si nu aveam numarul de telefon. Devenisem destul de agitat, imi doream din toata inima sa vorbesc cu tipa. Mi-a venit o idee, poate stralucita, poate nu foarte stralucita, de a-mi chema prietenul la o bere "nevinovata" pentru a fura acel numar din telefonul lui. Idee pe care am pus-o in aplicare si mi-a reusit. Deci am facut rost de numarul ei si am plecat din zona. Am sunat-o prima oara sa-i zic cine sunt si sa vad daca am facut vreo greseala ca am "procurat" acel numar. Speram sa nu fie genul de persoana care sa faca "scandal", sa inceapa cu intrebari gen: "De unde am numarul??, Cine la dat??, De ce am sunat-o??" intrebari la care se stiu deja raspunsurile. Am sunat-o la o ora mai tarzie, cand mi-am facut tupeul necesar, dar nu mi-a raspuns. Am vorbit cu ea abia a doua zi. I-am zis cine sunt, cum am facut rost de numarul de telefon si am intrebat-o daca mai putem vorbi si alta data. A fost de acord si am continuat sa vorbim cand prin sms cand prin convorbiri telefonice, destul de rar totusi. 
          A trecut ceva timp si a venit cu pasi mari sarbatoarea de Paste. M-am intors in zona impreuna cu varul meu si, intr-un moment de plictiseala, am sunat, in nebunia mea, sa vad daca ne serveste cu un pahar de suc si o felie de cozonac. Mai in gluma, mai in serios, a zis da. Deci am plecat spre ea, m-am ratacit in indicatiile primite prin telefon, am reusit sa gasesc din nou drumul si am ajuns la destinatie. Ea ne astepta la poarta. Ne-a condus in caminul ei, unde erau si bunici si ai ei fratiori. Am intalnit acolo niste oameni foarte simpli si primitori, oameni care transmit o caldura sufleteasca imensa, inconjurati de o aura specifica, aura care se vede si la cei mici de varsta si la cei mari. Sunt niste oameni de nota zece care, iti creaza impresia, fara a-ti spune un cuvant, doar prin zambetul si vocea lor calda, ca se bucura foarte mult de vizita. Am avut acea senzatie pe care sustin strainii ca o au la noi in tara. Dar eu eram la mine in tara, in apropiere de zona unde am copilarit. O senzatie pe care am retrait-o de fiecare data cand am ajuns acolo. Am baut paharul de suc am mancat felia de cozonac si am ciocnit cate un ou rosu. Am schimbat o vorba, doua, si am plecat continuand ceva mai amplu comversatiile pe telefon.
          Timpul trece repede cand ai o ocupatie, si in cazul meu majoritatea timpului il petreceam si il petrec la servici. Ca ieri, ca azi a venit sarbatoarea Sf. Ilie, fiind si ziua mea de nume, am invitat-o la un balci anual pe la Polovragi unde pot sa zic ca ne-am distrat, fiind, probabil, cea mai frumoasa amintire a ei, a surioarei ei si a fratelui ei cu mine. Incepusem sa o plac mult si ma cuprinsese o frenezie, o dorinta cumplita sa o fac sa zambeasca, sa rada si sa incerc cat mai mult sa-i fiu pe plac. Am ras, ne-am distrat si am plecat. Ea era singura atunci sau cel putin asta mi-a zis. Ne-am intors acasa. Eu a trebuit sa ma intorc la servici. Timpul a inceput sa treaca foarte greu chiar si cu ocupatie. Fiecare zi parea o eternitate. Asteptam cu nerabdare sa scap in libere sa ma duc "acasa", acolo unde am copilarit, acolo unde eram mai aproape ea.
          La un moment dat a venit concediul. Am ajuns din nou in zona in care am crescut. Continuand sa vorbesc cu ea, am inceput sa ma indragostesc fara sa vreau. Undeva in august intamplarea a facut ca ea sa uzeze de faptul ca ma cunoaste si sa ma roage sa o duc cu masina pe ea, pe mama ei si pe frati ei la un gratar pe la Ranca. Am fost fericit ca ma pot duce eu si bineinteles ca m-am dus. Am avut ocazia sa o cunosc si pe mama ei, o doamna cumsecade in toate privintele. Bineinteles ca am fost la gratar cu acceasi oameni "calzi". Am fost, am socializat, am mancat si m-am plimbat. M-am simtit mai bine decat m-as fi simtit cu familionul meu, cred. A fost intr-un cuvant "superb". Ne-am intors acasa. Mie mi sa terminat concediul si am plecat din nou la servici. 
          De acceasta data am plecat cu o dragoste imensa pentru ea si o dorinta nebuna de a fi cu ea. Fiecare zi fara ea parea si mai lunga. Savuram fiecare moment in care vorbeam cu ea la telefon. Fiecare sms pe care il primeam de la ea ma facea sa tresar, sa tremur. Timpul a trecut, ne-am revazut, inima mi-a zburdat de fericire. Am inceput sa ajung mai des in zona in care am copilarit sa ne intalnim mai des, fara a fi nimic intre noi.

          Acum sunt putin obosit, sa facut tarziu si o sa ma pun la somn.

          O sa urmeze o continuare...

marți, 18 decembrie 2012

Zodiac...

         Astazi, din intamplare, discutand cu o prietena ceva mai noua, am ajuns la o discutie despre zodii. Deoarece eram putin mai mult dezinformat despre acest subiect, un subiect in care nu cred, am trecut la faza de informare, cu ajutorul "micutului" prieten, google, am gasit o pagina pe www.astrocafe.ro (gemeni) si am inceput sa citesc.

"Semnificatie(in tema natala):
          Casa astrologica, ocupata de Gemeni intr-o tema natala, arata domeniul de viata in care individul isi manifesta curiozitatea, inteligenta, jovialitatea, dar si superficialitatea. De asemenea, indica si zona in care reusim sa ne dedublam, sa fim flexibili, adaptabili si comunicativi.

Personalitate:

Gemenii sunt reprezentarea cea mai specifica a principiului comunicarii. In toate cartile de Astrologie, la semnul Gemenilor, vom intalni foarte des aceasta asociere cu comunicarea. Si pe buna dreptate. Acesti nativi sunt facuti pentru comunicare, pentru schimb de informatii, pentru observarea evenimentelor, pentru trecerea in revista a tuturor lucrurilor pe care le traiesc sau doar trec pe langa ele.

Curiozitatea este trasatura de baza a acestor nativi. Ei nu doresc atat sa filozofeze si cu atat mai putin sa puna in practica bagajul de cunoastere si informatie, cat, mai degraba, sa observe, sa constate evenimentele, sa vada si sa afle tot ce se petrece. De aceea, sunt excelenti jurnalisti.

Gemenii se arunca in experienta vietii cu o frenezie greu de egalat si inteles, chiar daca, in aparenta, nu au un scop precis sau un plan bine pus la punct. Le place sa se joace, sa traiasca totul cu entuziasm.

Gemenii s-au nascut, de asemenea, sa vorbeasca. Despre tot si despre toate. Par sa aiba raspuns la orice intrebare, iar daca se intampla sa nu aiba vreun raspuns, fiti siguri ca-l vor afla in cel mai scurt timp. La ascultare, au de lucru. Ei trebuie sa stie ca uneori e foarte folositor sa asculti, sa fii prezent la ceea ce ti se spune, in loc sa te faci ca asculti si, de fapt sa fii cu gandul in alta parte (asa cum fac de obicei acesti nativi).

Alte trasaturi demne de a fi amintite sunt, desigur, vitalitatea extraordinara cu care sunt inzestrati, dar si inteligenta uimitoare.
Sunt extrem de flexibili si adaptabili, insa unii dintre ei ar putea folosi aceste carcteristici si in scopuri meschine (ati vazut sau auzit frecvent oameni spunand despre Gemeni "ca sunt cu doua fete" sau chiar mai rau). samd." 

          E un text destul de interesant. Adevarul e ca nu ma asteptam ca accest text sa aiba vreo legatura cu caracterizarea mea, dar totusi intr-o proportie mai mare de 50% au reusit sa ma caracterizeze. Si mai tare e ca partea care lipseste din caracterizarea mea se afla pe un alt site zodiacal, descoperit de mine acum ceva timp. L-am cautat dar nu am mai reusit sa-l gasesc.

marți, 14 august 2012

M-am intors??!!

Diverse combinati, alegeti numai una...la comentarii.
Asa intre noi fie vorba... blogul l-am cam lasat trecutului. Am o amica careia i-am promis de ceva timp ca o sa mai postez ceva. Chiar daca postez cu intarziere...sper sa ma ierte. Azi si maine am liber de la servici, o supermegamini vacanta. Sincer nu mai am nici o idee. As vrea sa scriu despre un subiect anume, dar imi vin in minte zeci de subiecte: servici, timp liber,  bere, vin sau alte bauturi alcolice, ultimele "iubiri", muzica. E putin cam nasol ca nu am nici macar o idee completa... adica, as sari dintr-o idee in alta si nimeni, nici macar eu nu as intelege ce spun. Astea fiind spuse, eu zic ca m-am reintors cu aceasta postare. Sper ca maine sa apar cu alta, ca pe urma mai iau iar o pauza... NO NET.

vineri, 18 februarie 2011

Zile albe si zile negre...


Ieri am avut o zi alba am ras, m-am distrat si m-am simtit bine. Azi, pe de alta parte, am avut o zi neagra. Parca toate sunt pe dos, tot ce se intampla e contra mea. Ador zilele bune si detest zilele astea negre si sunt constient ca o sa mai vina si dalea si dalea.

Din nou ma straduiesc sa supravietuiesc. Ce altceva as mai avea de facut.

marți, 15 februarie 2011

Viata mea dupa un vin...


Un vin baut la plictiseala de unul singur te transforma intr-un ganditor. Pleci de la ganduri stupide si ajungi la alte ganduri. Te straduiesti sa menti un gand stupid, dar apare altul mai interesant. Apare un gand din viata, un gand recent care te "chinuie" sau nu. In ultima perioada am sustinut ca viata e roz dar are buline cacani. Daca poti sa faci abstractie de la buline e superb. Eu asta am incercat sa fac... Totusi nu-mi iese cum doream. Dintr-un gand tampit am ajuns la alt gand si anume; Acum ceva timp am vazut o tipa A. Am facut cunostinta, totul a mers ca la carte dar, nu sa intamplat nimic. simpla palavrageala. 2 sec sa mai iau o gura de vin ca nu-mi gasesc cuvintele. Nu am mai reusit sa vorbesc cu ea, desi D-zeu mi-e martor. Am ajuns la liceul unde invata din intamplare intr-o plimbare cu varumeo X. varu Acum intervine problema. Varumeo` sa combinat cu ea. M-am retras total, pana intr-o dimineata cand ma sunat X de la ea. Am memorat numarul de telefon si intr-o seara cand nu aveam ce face am sunat-o sa o intreb ce face. Si am inceput sa vb mult, in fiecare seara o ora, doua. Tipa e o fata foarte isteata. Chiar imi place de ea mult, poate prea mult. Totusi inafara de a vorbi la telefon nu am facut mai nimic. Nu am incercat sa-i despart. Nu vorbeam despre ei. Mai iau o gura sa prind curaj. Apoi tipa i-a dat papucii lui X. X m-a sunat sa-mi zica ca am 1-0 si l-am intrebat la ce am rezultatul asta. Acum tipa e singura(teoretic, era cand am inceput eu sa scriu) . OK, totul a fost frumos. Dar acum incep sa cred ca o sa mi se intample la fel ca lu` varumeo. Am ajuns sa fiu zapacit de la ceva ce nu pot sa am pentru cat timp vreau. Deci ca sa scap de zapaceala trebuie sa renunt la acel ceva, sa-mi calc pe inima si sa merg mai departe. Am inceput sa vad bulinele si nu e de bine. Trebuie sa merg mai departe.

vineri, 20 august 2010

In cautare de...???



Habar nu am ce caut, tot ce conteaza este ca eu chiar caut si nu gasesc pentru ca nu stiu ce caut. Si daca nu gasesc continui sa caut... si caut in continuare. Ce vreau eu sa aflu e ¿¿¿ ce caut? ??? ma oftica situatia si incerc sa aflu ce caut. Poate afland ce caut o sa si gasesc sau mai bine zis o sa ma asigur ca gasesc. Sa vedem ce imi trebuie mie: o iubita, o prietena buna care sa ma sfatuiasca atunci cand am nevoie, sa-mi ofere o stare de siguranta, un motiv sa supravietuiesc, un motiv sa-mi pastrez speranta, o persoana care sa ma alunge departe de problemele de zi cu zi, o “raza de lumina” care sa ma incalzeasca atunci cand am nevoie. Numai atat?! Nu! Dar e de ajuns pentru moment. Astea sunt cele mai importante lucruri. Acum apare si intrebarea ce am de oferit pentru aceste lucruri... aici cred ca apare PROBLEMA... nu prea vreau sa ofer nimic pana nu am siguranta si nu sunt satisfacut de ceea ce gasesc si cand o sa am siguranta o sa ofer ceea ce gasesc. Azi a fost o zi HAPPY pentru mine, nu stiu din ce cauza, pentru ca tot nu am gasit nimic dar m-am relaxat prin acest post... ca niciodata... am uitat de lumea care ma inconjoara pentru o clipa si m-am bucurat ca traiesc si ziua de azi. La multe inainte!

vineri, 6 august 2010

Dilema mare


De curand mi sa mutat biroul la o noua locatie, ceva mai populata. Aici am cunoscut o tipa foarte simpatica, draguta, de gasca, frumoasa si inteligenta. La un mic "pahar de vorba" cu colegul meu merceologul am vazut-o. Nu stiam mai nimic despre EA dar intamplarea a facut sa-mi placa din prima clipa fara sa aflu nimic despre EA sau sa vorbesc macar putin cu EA. Intamplarea a facut ca EA sa fie observata si de colegul meu, merceologul firmei, si sa avem o discutie despre TIPA. Fiecare si-a expus parerile despre EA si, din vorba in vorba, eu am zis ca imi place si o sa incerc o combinatie cu ea. Colegul mi-a zis ca avea acceasi intentie dar ma "lasa" pe mine. I-am zis ca nu e nevoie, desi o doream si eram in stare sa fac orice sa o am langa mine, sa o cunosc. La doua zile dupa discutia cu merceologul, acesta a venit de la EA - "EA" este Monica, vecina cu birourile noastre, are un magazin in care isi mai pierde timpul din cand in cand - de la magazin foarte vesel... stiind defapt cu ce se mananca bucuria, am intrebat "- Nu era vorba ca ma lasi pe mine?", curios de modalitatea de raspuns si nu de raspunsul pe care il stiam deja, si raspunsul lui a fost urmatorul "Fiecare cum poate!" ceea ce mi-a adus aminte de una dintre legiile fundamentale ale succesului "Fiecare pentru el insusi". Fiind mai in varsta si oarecum mai trecut putin prin viata cu un statut mai bun decat al meu si cu un fizic de asemenea mai "nice", si ea a pus ochii pe el, dar sa abtinut din a continua mai departe. Am vizitat magazinul pentru ceva cumparaturi, am facut cunostinta cu EA, m-a poreclit "PUSTIU" (pe urma am aflat ca m-a poreclit deoarece ii era mai usor sa tina minte porecla data de EA decat numele), i-am cunoscut si restul familiei. Ma pierdeam putin in fata ei dar totul era OK. Fiind in noua locatie cu birourile nu aveam net si aveam foarte mare nevoie pentru diferite mail-uri. Intr-o zi ca oricare alta la noua locatie am fost sa imi cumpar o acadea de la EA si am observat un PC. Avand nevoie de internet am intrebat daca PC-ul respectiv are si net si daca pot sa trimit si eu un mail. Am primit un raspuns pozitiv si asa am facut rost de motiv sa ma ma duc sa o vad. Zilnic eram la EA sa trimit cate un mail. EA era un pic abatuta, trista, suparata si am incercat cu toate fortele mele sa o fac sa zambeasca pentru ca nu-i sta bine asa. Avand ocazii numeroase sa vorbesc cu EA, am mai aflat cate ceva despre EA, cum ar fi: are 30 ani, e in zodia gemeni, cate ceva din trecut, etc si viceversa. Am ajuns sa fiu foarte bun prieten cu EA, ne sfatuim reciproc, ne spunem offf`urile care ne apasa si ne simtim bine unul in compania celuilalt (cel putin eu ma simt bine). Am iesit de 3 ori in oras si de doua ori am ramas doar noi doi la sfarsit. Dintr-o discutie in alta a aflat ca o doresc. Mi-a zis ca ii sunt simpatic si ca este o problema, si anume, varsta. Eu am numai 22 de anisori, deci e o diferenta de 8 ani. Mie nu mi se pare o problema prea mare. In fine, m-am acomodat cu ideea si am incercat sa fiu in continuare printre cei mai buni prieteni ai ei fara sa mai aspir la altceva. M-am multumit si cu faptul ca o sa fiu un bun prieten si nu-mi doream nimic mai mult. Am incercat sa o scot din casa sa se mai relaxeze putin, sa se destinda. M-am gandit ca poate o ajuta si o sa zambeasca mai des. Am reusit, am iesit la hora de doua ori, prima oara am fost numai noi doi, a fost OK, am vorbit si pe ale mele si pe ale ei si pe ale altora, am barfit lumea din jur, am comentat stiluri de comportament si imbracaminte, am jucat diferite dansuri populare si am ras. Pe drumul de la hora spre casa am vorbit pe diferite chestii cum ar fi sex, relatii, aventuri,... atunci i-am zis ca nu o doresc pentru sex si chiar daca ar fi de acord nu as participa pentru ca in ochii ei sunt "PUSTI"-ul... sincer... chiar prea putin conteaza sex-ul pentru mine... aveam si am nevoie de cineva cu care sa povestesc... pe scurt nu sa intamplat nimic intre noi doi decat vorbaraie multa. "Vorba multa saracia omului." La circa o saptamana trebuia sa mergem din nou, doar ca... ceva mai multi. In ultima clipa m-a sunat sa-mi zica ca se amana "iesirea" si ca ma suna mai tarziu sa-mi explice. Nu aveam ce sa zic, asta a fost sa fie, sa anulat. Mi-am schimbat planurile si am iesit cu ceva prieteni la o carciuma. Pe urma am aflat de la EA ca a iesit cu un grup in care a fost si un fost iubit cu care nu se mai vazuse de 8 ani, care acum e la casa lui si are si un puradel. Mi-a mai zis ca il place la nebunie si e indragostita pana peste cap de el, ca la uitat pe colegul meu definitiv. Cum am facut, cum n-am facut am mai iesit si a doua oara la hora in sat. De data asta am fost noi doi si inca doua fete, a fost superb, am ras din nou. Am fost apropiati de parca am fi fost impreuna de ceva timp. I-am zis fara sa ma gandesc prea mult la repercusiuni ca vreau sa-i "pap" gurita si ea m-a pupat usor pe obraz. Sincer ma asteptam la un refuz si faptul ca nu l-am primit m-a blocat pe moment. Pe drumul spre casa am ramas iar singuri. Si din vorba in vorba, m-a sarutat. Am inceput sa plutesc. Eram undeva printre nori. Nu mai puteam sa gandesc la nimic. Dupa ce m-a sarutat m-a intrebat cum e gurita ei... fiindca nu mai puteam sa gandesc am simplu "-Foarte dulce!" iar replica care m-a pus pe ganduri dupa ce am aterizat a fost "-Asa mi-au zis toti!". Sunt deosebit de restul lumi. Stiu asta, vreau asta si imi place sa fiu deosebit. Sincer sper sa nu regrete ca ne-am sarutat pentru ca eu nu regret nici macar o clipa si mai sper sa inteleaga ca alt raspuns mai bun nu putam sa-i ofer in acel moment. Acum am avut timp sa reflectez asupra sarutului si pot sa ii ofer si alt raspuns, pot sa-i zic ca are buze catifelate precum petalele de trandafir, ca sarutul primit este acel CEVA de care aveam nevoie pentru inspiratie, pentru a uita de timp si spatiu, pentru a-mi aduce aminte ca trebuie sa traiesc, pentru a ma trezi din starea de monotonie in care ma aflam, pentru a descoperi una din multele placeri ale vietii, pentru mine. Este lucrul la care ma asteptam cel mai putin sa-l faca si pot sa zic ca a fost atat de neasteptat, de bine-venit, de interesant, de misto, de fain. Ca e o diva contemporana, ca o ador pentru ceea ce e. Nu credeam in astfel de emotii. Ca in momentele in care sunt cu EA, momentele in care o pot atinge momentele in care o vad zambind, EA e lumea mea. Sper sa nu se supere pe mine pentru ca spun ceea ce simt. Sincer daca as putea sa tin totul in mine, as tine. Sper sa nu ma inteleaga niciodata gresit si mai sper sa ramanem prieteni buni mult timp de acum inainte.
DECI CE FAC IN CONTINUARE??? MA COMPORT CA SI CAND NIMIC NU S-AR FI INTAMPLAT SAU MA COMPORT CUM AR TREBUI IN MOD FIRESC ??? MARE DILEMA!