vineri, 20 august 2010

In cautare de...???



Habar nu am ce caut, tot ce conteaza este ca eu chiar caut si nu gasesc pentru ca nu stiu ce caut. Si daca nu gasesc continui sa caut... si caut in continuare. Ce vreau eu sa aflu e ¿¿¿ ce caut? ??? ma oftica situatia si incerc sa aflu ce caut. Poate afland ce caut o sa si gasesc sau mai bine zis o sa ma asigur ca gasesc. Sa vedem ce imi trebuie mie: o iubita, o prietena buna care sa ma sfatuiasca atunci cand am nevoie, sa-mi ofere o stare de siguranta, un motiv sa supravietuiesc, un motiv sa-mi pastrez speranta, o persoana care sa ma alunge departe de problemele de zi cu zi, o “raza de lumina” care sa ma incalzeasca atunci cand am nevoie. Numai atat?! Nu! Dar e de ajuns pentru moment. Astea sunt cele mai importante lucruri. Acum apare si intrebarea ce am de oferit pentru aceste lucruri... aici cred ca apare PROBLEMA... nu prea vreau sa ofer nimic pana nu am siguranta si nu sunt satisfacut de ceea ce gasesc si cand o sa am siguranta o sa ofer ceea ce gasesc. Azi a fost o zi HAPPY pentru mine, nu stiu din ce cauza, pentru ca tot nu am gasit nimic dar m-am relaxat prin acest post... ca niciodata... am uitat de lumea care ma inconjoara pentru o clipa si m-am bucurat ca traiesc si ziua de azi. La multe inainte!

vineri, 6 august 2010

Dilema mare


De curand mi sa mutat biroul la o noua locatie, ceva mai populata. Aici am cunoscut o tipa foarte simpatica, draguta, de gasca, frumoasa si inteligenta. La un mic "pahar de vorba" cu colegul meu merceologul am vazut-o. Nu stiam mai nimic despre EA dar intamplarea a facut sa-mi placa din prima clipa fara sa aflu nimic despre EA sau sa vorbesc macar putin cu EA. Intamplarea a facut ca EA sa fie observata si de colegul meu, merceologul firmei, si sa avem o discutie despre TIPA. Fiecare si-a expus parerile despre EA si, din vorba in vorba, eu am zis ca imi place si o sa incerc o combinatie cu ea. Colegul mi-a zis ca avea acceasi intentie dar ma "lasa" pe mine. I-am zis ca nu e nevoie, desi o doream si eram in stare sa fac orice sa o am langa mine, sa o cunosc. La doua zile dupa discutia cu merceologul, acesta a venit de la EA - "EA" este Monica, vecina cu birourile noastre, are un magazin in care isi mai pierde timpul din cand in cand - de la magazin foarte vesel... stiind defapt cu ce se mananca bucuria, am intrebat "- Nu era vorba ca ma lasi pe mine?", curios de modalitatea de raspuns si nu de raspunsul pe care il stiam deja, si raspunsul lui a fost urmatorul "Fiecare cum poate!" ceea ce mi-a adus aminte de una dintre legiile fundamentale ale succesului "Fiecare pentru el insusi". Fiind mai in varsta si oarecum mai trecut putin prin viata cu un statut mai bun decat al meu si cu un fizic de asemenea mai "nice", si ea a pus ochii pe el, dar sa abtinut din a continua mai departe. Am vizitat magazinul pentru ceva cumparaturi, am facut cunostinta cu EA, m-a poreclit "PUSTIU" (pe urma am aflat ca m-a poreclit deoarece ii era mai usor sa tina minte porecla data de EA decat numele), i-am cunoscut si restul familiei. Ma pierdeam putin in fata ei dar totul era OK. Fiind in noua locatie cu birourile nu aveam net si aveam foarte mare nevoie pentru diferite mail-uri. Intr-o zi ca oricare alta la noua locatie am fost sa imi cumpar o acadea de la EA si am observat un PC. Avand nevoie de internet am intrebat daca PC-ul respectiv are si net si daca pot sa trimit si eu un mail. Am primit un raspuns pozitiv si asa am facut rost de motiv sa ma ma duc sa o vad. Zilnic eram la EA sa trimit cate un mail. EA era un pic abatuta, trista, suparata si am incercat cu toate fortele mele sa o fac sa zambeasca pentru ca nu-i sta bine asa. Avand ocazii numeroase sa vorbesc cu EA, am mai aflat cate ceva despre EA, cum ar fi: are 30 ani, e in zodia gemeni, cate ceva din trecut, etc si viceversa. Am ajuns sa fiu foarte bun prieten cu EA, ne sfatuim reciproc, ne spunem offf`urile care ne apasa si ne simtim bine unul in compania celuilalt (cel putin eu ma simt bine). Am iesit de 3 ori in oras si de doua ori am ramas doar noi doi la sfarsit. Dintr-o discutie in alta a aflat ca o doresc. Mi-a zis ca ii sunt simpatic si ca este o problema, si anume, varsta. Eu am numai 22 de anisori, deci e o diferenta de 8 ani. Mie nu mi se pare o problema prea mare. In fine, m-am acomodat cu ideea si am incercat sa fiu in continuare printre cei mai buni prieteni ai ei fara sa mai aspir la altceva. M-am multumit si cu faptul ca o sa fiu un bun prieten si nu-mi doream nimic mai mult. Am incercat sa o scot din casa sa se mai relaxeze putin, sa se destinda. M-am gandit ca poate o ajuta si o sa zambeasca mai des. Am reusit, am iesit la hora de doua ori, prima oara am fost numai noi doi, a fost OK, am vorbit si pe ale mele si pe ale ei si pe ale altora, am barfit lumea din jur, am comentat stiluri de comportament si imbracaminte, am jucat diferite dansuri populare si am ras. Pe drumul de la hora spre casa am vorbit pe diferite chestii cum ar fi sex, relatii, aventuri,... atunci i-am zis ca nu o doresc pentru sex si chiar daca ar fi de acord nu as participa pentru ca in ochii ei sunt "PUSTI"-ul... sincer... chiar prea putin conteaza sex-ul pentru mine... aveam si am nevoie de cineva cu care sa povestesc... pe scurt nu sa intamplat nimic intre noi doi decat vorbaraie multa. "Vorba multa saracia omului." La circa o saptamana trebuia sa mergem din nou, doar ca... ceva mai multi. In ultima clipa m-a sunat sa-mi zica ca se amana "iesirea" si ca ma suna mai tarziu sa-mi explice. Nu aveam ce sa zic, asta a fost sa fie, sa anulat. Mi-am schimbat planurile si am iesit cu ceva prieteni la o carciuma. Pe urma am aflat de la EA ca a iesit cu un grup in care a fost si un fost iubit cu care nu se mai vazuse de 8 ani, care acum e la casa lui si are si un puradel. Mi-a mai zis ca il place la nebunie si e indragostita pana peste cap de el, ca la uitat pe colegul meu definitiv. Cum am facut, cum n-am facut am mai iesit si a doua oara la hora in sat. De data asta am fost noi doi si inca doua fete, a fost superb, am ras din nou. Am fost apropiati de parca am fi fost impreuna de ceva timp. I-am zis fara sa ma gandesc prea mult la repercusiuni ca vreau sa-i "pap" gurita si ea m-a pupat usor pe obraz. Sincer ma asteptam la un refuz si faptul ca nu l-am primit m-a blocat pe moment. Pe drumul spre casa am ramas iar singuri. Si din vorba in vorba, m-a sarutat. Am inceput sa plutesc. Eram undeva printre nori. Nu mai puteam sa gandesc la nimic. Dupa ce m-a sarutat m-a intrebat cum e gurita ei... fiindca nu mai puteam sa gandesc am simplu "-Foarte dulce!" iar replica care m-a pus pe ganduri dupa ce am aterizat a fost "-Asa mi-au zis toti!". Sunt deosebit de restul lumi. Stiu asta, vreau asta si imi place sa fiu deosebit. Sincer sper sa nu regrete ca ne-am sarutat pentru ca eu nu regret nici macar o clipa si mai sper sa inteleaga ca alt raspuns mai bun nu putam sa-i ofer in acel moment. Acum am avut timp sa reflectez asupra sarutului si pot sa ii ofer si alt raspuns, pot sa-i zic ca are buze catifelate precum petalele de trandafir, ca sarutul primit este acel CEVA de care aveam nevoie pentru inspiratie, pentru a uita de timp si spatiu, pentru a-mi aduce aminte ca trebuie sa traiesc, pentru a ma trezi din starea de monotonie in care ma aflam, pentru a descoperi una din multele placeri ale vietii, pentru mine. Este lucrul la care ma asteptam cel mai putin sa-l faca si pot sa zic ca a fost atat de neasteptat, de bine-venit, de interesant, de misto, de fain. Ca e o diva contemporana, ca o ador pentru ceea ce e. Nu credeam in astfel de emotii. Ca in momentele in care sunt cu EA, momentele in care o pot atinge momentele in care o vad zambind, EA e lumea mea. Sper sa nu se supere pe mine pentru ca spun ceea ce simt. Sincer daca as putea sa tin totul in mine, as tine. Sper sa nu ma inteleaga niciodata gresit si mai sper sa ramanem prieteni buni mult timp de acum inainte.
DECI CE FAC IN CONTINUARE??? MA COMPORT CA SI CAND NIMIC NU S-AR FI INTAMPLAT SAU MA COMPORT CUM AR TREBUI IN MOD FIRESC ??? MARE DILEMA!

joi, 18 februarie 2010

Aiurea, cam nasol...


Azi e o zi ca oricare alta, o zi de joi obisnuita pentru majoritatea fintelor... fiecare incearca sa supravietuiasca pentru ziua de maine, care de asemenea va fi o zi ca oricare alta. Unele reusesc, altele nu. Eu recunosc ca lupta pentru supravietuire in aceasta zi ma epuizat complet, nu mai am vlaga in maini, neuroni mei abiea mai reactioneaza si sunt lipsit de viata, mai pe scurt "un mort viu". Oare am reusit?! Intrebare fara raspuns...alta. Totusi sunt fericit ca am avut timp sa mai citesc cate ceva pe net, sa ma mai documentez putin, etc. Ma inspaimanta faptul ca trebuie sa ma gandesc la ziua ce urmeaza si ca trebuie sa o iau de la capat in fiecare zi. Momentan am o stare "aiurea, cam nasoala"... Ma simt de parca as fi singur si nu pot sa fac nimic sa schimb lucrurile. Ma simt neajutorat in fata primejdiilor si problemelor ce ma inconjoara la tot pasul. Ma simt de parca lumea ar fi luat-o inainte si ar fi uitat de mine. Sunt constient ca sunt un mare NIMIC in lume... dar totusi sunt ceva mare, nu?! Traiesc ca sa supravietuiesc, si ma straduiesc sa supravietuiesc ca sa traiesc. Mai adaug ceva melodi in care sa-mi inec aceasta senzatie. Sper sa-mi treaca cat mai repede acceasta senzatie si sa nu lase urme. Ne auzim cat mai curand daca reusesc sa supravietuiesc. Succes tuturor.

Cum???...


Nu credeam vreodata ca poate fi posibil asa ceva... Cum d`zeu sa ma dezamageasca ea?!...si ea, si restu`?!... aproape toti... in ochii mei, de astazi, sunteti morti!

marți, 16 februarie 2010

Am inceput sa uit de blog...


Incetul cu incetul am inceput sa uit de blog...
V-am zis ca imi mergea bine... Roata se invarte si acum nu stiu ce sa mai zic...a inceput sa-mi mearga din ce in ce mai rau. Sper sa scot "CAPUL" la suprafata din nou, dar in romania, e mai dificil, si din pacate traiesc in romania si tot timpul imi e mancat de dorinta de a supravietui...
Zi de zi, ora de ora, minut de minut, secunda de secunda ma gandesc cum sa supravietuies si de cele mai multe ori ma pierd in ganduri. Zeci, sute, mii de idei imi trec prin cap intr-un timp record si degeaba, raman tot la statusul de idei... Sunt momente in care nu-mi vine nici idee pentru un timp indelungat si atunci ma straduiesc sa dezvolt ideile pe care le am... si le dezvolt...dar nu indeajuns deoarece ca prin fulger imi tresar alte si alte idei... care binenteles ca raman tot la statusul de idei. Am ramas fara "job" si momentan mi-am gasit o preocupare si m-am "bagat" in scoala... Fac un curs de operator calculator si la facultate imi merge binisor momentan sper sa-mi mearga mai bine in viitor. Ca preocupare, am grija de firma fratiorului meu si inca nu-mi merge rau, totusi, nici bine nu-mi merge. Astept sa mai treaca ceva timp sa vad poate se vor imbunatatii lucrurile. Pe plan sentimental stau cam aiurea, ca intotdeauna. Mi-am facut o prietena dar problema este ca nu tin la ea. Nu stiu de ce, dar as renunta la ea pentru o bere. Poate e mai buna berea, desi nu cred. "M-am obisnuit fara prietena?!" e o intrebare ce mi-o pun frecvent si ma amuz de unul singur pentru ca nu stiu raspunsul...