Nu stiu...

Nu pot sa inteleg, a dat soarele afara si mie imi e tot frig. Nu stiu ce mi se intampla. Incerc din rasputeri sa ma incalzesc si nu reusesc. Astept o raza de lumina, sa ma mangaie pe obraz, sa ma incalseazca, sa ma trezeasca din nou la viata. Astept... astept... si iar astept... intarzie sa apara. "De ce nu vine?! Cat mai trebuie sa astept?!", aceste intrebari imi trec prin gand usor. Incerc sa le gasesc raspunsuri, dar in zadar. Trec milioane de raspunsuri prin mintea, dar nici unul nu se potriveste. "Daca o caut, o gasesc?!",o alta intrebare. Incercand sa-i aflu raspunsul incep sa caut. Caut... caut... si iar caut dar, degeaba. Obosit ma asez pe un scaun vechi, si continui sa gandesc.O alta intrebare fara raspuns, "De ce am obosit?!", imi trece prin minte. Si din fiecare intrebare mai rasare o intrebare fara raspuns, "Am facut ceva de nu vine?!De ce trebuie sa astept?!De ce am nevoie de odihna?!De ce toate astea mie?!". Vreau raspunsuri, nu intrebari. Tresar usor am gasit un raspuns universal. Un raspuns care nu-mi raspunde la nici o intrebare dar, totusi, e un raspuns. O urma de zambet se vede pe fata mea. Ma ridic de pe scaun si ma uit la cer. Gasesc o intrebare cu raspuns concret,"Exista vreun raspuns care sa nu-ti raspunda?! Da!". Ma bucur, inchid ochii si pasesc usor. Plec in cautarea acelei raze. Pur si simplu, nu ma mai intereseaza daca o gasesc sau nu, nu mai vreau sa aflu acele raspunsuri. Multe din raspunsuri nici nu ar trebui sa le caut, o sa vina ele cu timpul.
Si pentru toate intrebarile fara raspuns o sa am un raspuns care nu raspunde la nici o intrebare: NU STIU!!!